Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

joi, 7 aprilie 2016

Arhitectul Károly Kós sau geniul din umbra Timisoarei


In ziua de 16 decembrie a anului 1881 se nastea la Timisoara arhitectul Kos Karoly, artist, grafician, scriitor, profesor, etnograf, istoric, politician si mare patriot ardelean. Pe tatal lui il chemase John Kosck, iar pe mama lui, Sidonia. Din cauza faptului ca tatal a fost relocat, tanarul Karoly s-a mutat la Sibiu unde a urmat cursurile Colegiului Protestant; a fost atras de istoria si cultura transilvaneana si a dovedit reale inclinatii catre artele vizuale. Cu toate astea, parintii au decis ca el sa urmeze cursurile universitare in domeniul ingineriei. Desi initial a studiat ingineria vreme de un an la Universitatea Tehnica din Budapesta, el si-a gasit adevarata vocatie atunci cand s-a transferat din anul doi la sectia de arhitectura. Si-a construit o prodigioasa cariera si a fost numit “Gaudi al arhitecturii traditionale taranesti transilvanene”. In acest scop, el a facut mai multe calatorii in Tinutul Secuiesc, studiind cu atentie zona folclorica de tip Kalotaszeg pe cursul raului Calata. Ca arhitect, a lucrat alaturi de alte nume reprezentative in domeniu precum Moric Pogany, Denes Gyorgy si Geza Maroti. Activitatea sa ca om de cultura a fost canalizata in trei directii: cautarea identitatii nationale, lupta pentru independenta si procesul de reforma sociala si modernizare a societatii. A fost o figura marcanta a miscarii “Fiatalok”, fondata in anul 1906, care avea ca scop crearea unei arhitecturi cu influente maghiare traditionale contemporane. Grupul a imbratisat ideile “Art and Crafts” si modelul miscarii nationale romantice finlandeze, Ardealul devenind sursa de inspiratie pentru “noul stil national traditional”. Kos si-a creat propriul stil bazat pe studiul arhitecturii medievale si populare maghiare, impletit cu tehnicile si elementele moderne de Art Nouveau. Pana la 30 de ani, el a finalizat lucrarile: 

Biserica Romano-Catolica din Zebegeny, 


Pavilioanele Gradinii Zoologice din Budapesta, Scoala Primara si Gradinita din Budapesta de pe strada Varosmajor, 


Muzeul National Secuiesc din Sfantu Gheorghe si 


Biserica Calvina din Cluj. In 1908, Kos a fost inclus in grupul arhitectilor care au reprezentat Ungaria la Expozitia Internationala de Arhitectura de la Viena. In 1910, a cumparat un teren in satul Stana, comuna Almasu din judetul Salaj si a demarat lucrarile la construirea casei sale de vacanta care, din anul 1914, a devenit locuinta permanenta a familiei. 


Intre timp o cunoscuse pe fata preotului reformat Turek din Stana, Balasz Ida, cu care s-a insurat si nu a mai parasit  niciodata aceste meleaguri. 



Casa, ridicata intr-un stil unic, a fost denumita Varjuvar sau Castelul Ciorii. Aceasta cladire este considerata una dintre cele mai ciudate case din tara, avand aspectul unui castel construit din piatra intr-un loc izolat, ascunsa intr-un palc de copaci, la care nu se poate ajunge decat cu masina. 





Cladirea a fost proiectata initial ca atelier de lucru. Dupa ce s-a mutat in noua sa locuinta, a renuntat sa se mai angajeze in alte proiecte in Budapesta si s-a axat pe lucrari in zona Ardealului. In anul 1914 a fost trimis pe front, dar a fost eliberat in scurt timp la cererea Ministerului Culturii. Din aceasta cauza, Spitalul din Sfantu Gheorghe si Casa Regala de Vanatoare au ramas in faza de proiect. 


Alte lucrari de referinta proiectate de el au fost Gradina Publica Wekerle unde Kos a proiectat o parte din cladirile care alcatuiesc scuarul central si 


Biserica reformata din Obuda. Intre 1917 si 1918, a fost trimis la studii in Istanbul la Universitatea Turco-Maghiara unde a studiat stilul bizantin si a publicat monografia “Istanbul-istoria arhitecturii”, la finalul carora i s-a oferit postul de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta, post pe care l-a refuzat, alegand sa se intoarca in tara si motivand ca “eu cred ca Transilvania are mai multa nevoie de mine”. Kos a fost un militant al drepturilor cetatenesti din Ardeal. Dupa 1 Decembrie 1918, cei 40.000 de maghiarii din Tara Calatei erau oarecum debusolati, simteau ca isi pierdusera identitatea si traditiile culturale. In plus, de problemele locuitorilor se ocupa Consiliul Dirigent de la Sibiu, un fel de guvern interimar al Transilvaniei care a functionat intre anii 1918 si 1920, iar indiferenta guvernului de la Bucuresti fata de populatia din zona starnea si mai tare nemultumirea maghiarimii transilvanene. El a decis sa resusciteze maghiarimea din tara Calatei si a conceput un plan detaliat pentru constituirea si proclamarea unei republici independente a maghiarilor din Transilvania, sub denumirea de "Republica Catala". El afirmase ca “puterea noastra este neprihanirea noastra!”, iar cei 40.000 de maghiari rezonau in acelasi spirit. Satul Calata se afla la 10 km de Huedin si pe aici trecea unul dintre cele mai importante drumuri comerciale care lega Transilvania de Tara Crisurilor si orasele Oradea si Cluj. Este greu de crezut ca un om cu inteligenta lui Kos n-a realizat faptul ca acest proiect era o utopie de vreme ce singur recunostea ca “poate ca voi fi vocea celui ce striga in pustiu”, dar asta nu l-a impiedicat sa conceapa un statut, sa realizeze grafica unei monede de schimb, a unui drapel si sa lucreze impreuna cu alti aderanti la miscare la compunerea unui imn. El si-a prezentat planul la Sibiu in fata Consiliului Dirigent, dar acestia au respins cererea de obtinere a autonomiei pentru Republica Calata. Documentele prezumtivei republici sunt pastrate astazi in Arhivele din Budapesta, inclusiv modelul de moneda si drapel concepute de Kos. Dar Tara Calatei avea sa ramana in sufletul lui un reper, caci aici el s-a simtit acasa. La intoarcerea in tara a proiectat mai multe biserici romanesti in zona Calata, din localitatile Stana, Babiu,


Tetisu,


 Petrinzel, Ardeova, 

Feiurdeni si 


Biserica cu cocos din Cluj. El a publicat un studiu de arhitectura intitulat “Vechea Calata”, considerat manifestul sau arhitectural. A restaurat un edificiu medieval la Feleac si a proiectat un turn de aparare. El a acordat o atentie sporita patrimoniului cultural regional, bazandu-se pe logica functionala si structurala a caselor taranesti din zona Ardealului. A militat constant pentru recunoasterea si salvarea valorilor etnografice transilvanene, afirmand ca :”Fara a cunoaste vechea arhitectura a vecinilor nostri este imposibil sa caracterizam propria noastra arhitectura”.  In 1921, a fondat "Partidul Popular Transilvanean", devenit ulterior "Partidul Popular Ungar", iar 3 ani mai tarziu a format impreuna cu alti oameni de cultura importanti "Breasla Artistica Transilvaneana". A trait o buna parte din viata la Cluj unde a ocupat postul de decan la Facultatea de Agricultura si a fost membru in Parlamentul Romaniei intre anii 1946 si 1948. In 1940, cand a avut loc Dictatul de la Viena, casa a fost jefuita, iar arhitectul, impreuna cu familia, s-a mutat la Cluj unde a trait pana la sfarsitul vietii. 


A murit pe data de 25 august 1977 in orasul Cluj fiind condus pe ultimul drum de foarte multi transilvaneni. Intelectual versatil, Kos si-a asumat rolul de lider in stimularea economica, culturala si politica a maghiarilor din Romania.


A fost un arhitect talentat si apreciat si, desi nascut in Timisoara, activitatea si  importanta lui in arhitectura romaneasca nu sunt nici cunoscute, nici promovate. Probabil ca locuitorii din Transilvania stiu mai multe despre el decat noi, timisorenii. “Domnul Dumnezeu va cobora peste Transilvania mana sa grea. Va zambi cu tristetea zilei de toamna si va privi cum noaptea scutura roua pe pamant”. 


Bibliografie: