Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

miercuri, 10 februarie 2016

Take Ionescu si ale sale iubiri cu nabadai

Unul dintre cele mai importante bulevarde din orasul meu poarta numele unui mare om politic, renumit avocat si reputat jurnalist care a fost prim-ministrul Romaniei intre anii 1921 si 1922. Datorita talentului oratoric i s-a spus “gura de aur” si istoricii spun despre el ca a fost omul care a scris istoria construindu-si o cariera politica stralucita pornind de la nimic: n-a fost un om bogat si n-a beneficiat de sustinerea politica a vreunui partid. Se intampla in perioada domniei Regelui Carol I care l-a considerat “omul cel mai inteligent din timpul domniei mele”, cu toate ca diferentele de opinie ii situau mai degraba in tabere adverse. 
Numele lui a fost Take Ionescu si, desi toata lumea il stie din manualele de istorie, foarte putini ii cunosc viata. Tatal lui a fost negustor de cereale in Ploiesti, iar mama era ruda cu scriitorul Ion Heliade Radulescu, ctitorul culturii prepasoptiste romanesti si fondatorul Academiei Romane. Din mariajul celor doi s-au nascut 4 copii, Constantin, Toma, Victor si Dumitrache, caruia toti ii spuneau Take. Tatal, Ghita Ioan, si-a dorit sa le asigure un viitor stralucit copiilor: i-a dat la scoala in capitala, iar mai apoi pe 3 dintre ei i-a trimis la Paris sa isi desavarseasca studiile. Doar Victor, fire rebela, a fost trimis in Belgia unde a urmat Scoala Militara. Take a urmat Facultatea de Drept, iar dupa ce si-a obtinut titlul de doctor, s-a intors in Bucuresti. Inainte de asta, in 1879, viitorul politician a participat in calitate de spectator la un festival de amatori desfasurat la Aix les Bains. Acolo, pe scena, a urcat la un moment dat o eleva de pension care a interpretat cateva arii clasice la pian. Un tanar roman asezat in fundul salii o privea neincetat fara sa isi poata lua ochii de la ea. In pauza a alergat ca un nebun intr-o florarie de unde a cumparat cel mai frumos buchet de flori pe care i le-a asezat in brate dupa ce s-a prezentat. A invitat-o de cateva ori la plimbare, dar de fiecare data tanara a venit insotita de mama ei. Aceasta fusese impresionata de tanarul galant, frumos, cult si elegant, motiv pentru care mama si-a luat odrasla si a disparut cu ea cu tot. Un an mai tarziu, cei doi s-au intalnit intamplator la Paris, iar vreme de o luna de zile, Take a stat lipit de usa hotelului in care familia Richards avea rezervat un apartament. Elisabeth (Bessie) Richards avea 18 ani si era o tanara foarte frumoasa cu parul blond si bogat, ochi mari si albastri, cu o silueta subtire pusa pe seama stapanirii artei echitatiei. Cei doi au corespondat pana cand tanarul in varsta de 23 de ani si-a luat examenul de doctorat, dupa care le-a scris viitorilor socri o scrisoare cerandu-le mana fiicei lor. Bessie provenea dintr-o familie onorabila si era bine educata, dar nu avea avere mare, motiv pentru care parintii lui Take Ionescu n-au agreat ideea unei posibile casatorii, amenintandu-l cu dezmostenirea. Tatal lui pusese la cale un posibil mariaj cu o fata de boier care venea la pachet cu o dota impresionanta si care avea sa ii deschida usile catre aristocratia bucuresteana. Dar Take n-a avut ochi decat pentru frumoasa englezoaica. 
Cei doi s-au casatorit in Anglia in  noiembrie 1881, iar tatal lui a venit de urgenta in tara “Perfidului Albion” decis sa strice planurile de nunta, dar, nevorbind nicio limba straina, a facut cale intoarsa la Bucuresti spumegand si mai tare de furie. Bessie, indragostita pana peste urechi, a acceptat sa se mute la Bucuresti si sa sa converteasca la ortodoxism. Pe parcursul celor 37 de ani de casatorie, ea a ramas o prezenta discreta in umbra sotului ei, ocupandu-se de asociatii de binefacere. Aceasta iubea animalele, dedicandu-si intreaga energie  protejarii lor. A trait vreme de 33 de ani in Romania si a sustinut cu convingere ca “Sinaia este cel mai frumos loc de pe pamant”. A murit in 1918, la varsta de 60 de ani, intr-un stupid accident de calarie in Hide Park, dupa ce a cunoscut gustul amar al tradarii conjugale. Cu doi ani inainte de deces, politicianul se indragostise ca un nebun de o alta femeie, Adna Cordescu. 
Dupa decesul sotiei, Take Ionescu si-a refacut viata alaturi de Adina, nascuta Olmazu, o femeie mai tanara cu 33 de ani, care provenea din dintr-o familie de boieri din Buzau. Se cunoscusera in iarna anului 1916 cand inca Bessie traia, iar Take si-a pus in joc intreaga cariera politica atunci cand s-a indragostit de Adina. Tanara doamna, extrem de maritata la vremea aceea cu Dimitrie Cordescu, se afla impreuna cu familia la Odessa. Sotul ei, Dimitrie Cordescu, provenea dintr-o familie instarita si era un barbat frumos, mai mare decat ea cu 10 ani. Impreuna au avut un copil care a murit la varsta de 2 ani, iar , dupa deces, intre cei doi s-a cascat o prapastie. Atunci Adina l-a cunoscut pe Take Ionescu langa care a gasit alinare, iar intre cei doi s-a nascut o mare pasiune. Dar el locuia cu Bessie la Bucuresti in vreme ce Adina se refugiase la bai in Odessa, iar sotul ei era pe front.  Distanta se transformase intr-o rana supurenta si fiecare tanjea de dorul celuilalt. Acesta a fost momentul in care politicianul a pariat pe-amor, lasand de-o parte, familie, cariera politica si statut social. 
Take a pretins ca avea planificate discutii diplomatice cu oficialii rusi, motiv pentru care era obligat sa se deplaseze in Rusia. Romania se afla intr-o perioada delicata, deoarece Europa era in Primul Razboi Mondial. Adevarul era altul: mergea sa o intalneasca pe femeia pe care o iubea cu disperare si fara de care nu mai dorea sa traiasca. Un an mai tarziu, cand s-a pus problema unei interventii militare a armatei romane in zona Odessei, politicianul, temandu-se sa nu ii puna viata in pericol, s-a opus vehement, cu toate ca bolsevicii faceau ravagii in Moldova. Dupa terminarea razboiului, cei doi s-au casatorit la Paris in anul 1918, iar cuvintele pe care acesta i le-a scris au intrat in istorie: “Te iubesc, copilul meu drag, intr-un fel atat de absolut, de complet. Te iubesc ca femeie, ca sotie, ca tovarasa, asa cum te-as iubi ca mama, daca ne va fi dat”. Dar nu le-a fost! Casatoria lor a durat doar 4 ani, politicianul murind la varsta de 63 de ani intr-un spital din Roma in anul 1922. Dupa 7 ani de la moartea ilustrului politician, Adina avea sa se mai casatoreasca o data cu principele polonez, Jean Korybut Woroniecki si sa treaca si ea in lumea celor drepti in 1975, la varta de 84 de ani. Da, aceasta este viata unui politician, o viata de vedeta! Si asta numesc eu dragoste cu nabadai!


Bibliografie:
Romulus Seisanu - Take Ionescu - Viata si opera sa;
Enciclopedia Britanica, vol 8.