La Pomul Verde

Pe la inceputul anilor 1800, in Caransebes a fost ridicat un han, cunoscut de catre locuitorii urbei drept Postalionul, unde gaseau pret de odihna de cu seara caii de posta si vizitii. 

Un secol mai tarziu, hanul avea sa fie transformat si modernizat: la parter s-a deschis restaurantul Pomul Verde, iar sus, un hotel. Numele i-a fost pus dupa teii cu coroane bogate care umbreau fatada localului. Restaurantul fusese cumparat si reabilitat de catre un om bogat, Lichtneckert, cunoscut drept primul proprietar al locului cu pricina. El a dispus ca peretii sa fie imbracati in catifea albastra, peste care sa fie montate oglinzi mari cu rame realizate din sticla de Murano aduse chiar din insula venetiana. Personalul era frumos imbracat, caci eticheta impunea tinute elegante clientelei simandicoase, iar chelnerii trebuiau sa fie de bonton. 

Mesele erau atent aranjate, cu fete albe de masa  scrobite si calcate pe care erau randuite farfurii de Rosenthal si tacamuri de argint. Florile proaspete adaugau pete de culoare si improspatau aerul cu izuri florale. Aici au cantat Maria Tanase, Ioana Radu, Lucretia Ciobanu, Ion Luican, Alexandru Grozuta, Rodica Bujor, Luta Iovita, Emil Gavris si multi alti interpreti renumiti. Ei erau cazati la etaj, in hotel, iar, cand luau masa in local, obisnuiau sa cante oaspetilor care se aflau in restaurant. In timpul saptamanii, lumea buna a orasului lua masa in localul unde fiecare familie instarita avea masa permanent rezervata. La sfarsit de saptamana insa, aici se organizau coteriile, balurile pentru tinerii caraseni. In sala de bal, scaunele erau frumos aranjate pe margini, lansand in centru spatiul gol pentru joc. Tinerele imbracate in cele mai frumoase straie veneau insotite de mame, iar flacaii respectau protocolul, cerand permisiunea doamnelor sa le danseze odraslele. Aici incingeau ringul tinerii pe valsurile lui Strauss pana dimineata, iar mamele studiau cu atentie flacaii cu stare punand la cale strategii de maritis. Sub restaurant, la subsol, se aflau pivnitele burdusite cu vin vechi si parfumat, cu tarie de pruna, bere la butoaie si bucate alese pe spranceana. In spatele localului se afla gradina, unde domnii se strangeau sa discute politica si sa fumeze trabuc. In fata restaurantului era amenajata o terasa pe timp de vara, astfel incat oaspetii sa poata admira forfota strazii si sa fie totodata vazuti de catre locuitorii urbei. Nu oricine putea lua masa la Pomul Verde, caci produsele erau de calitate si preturile piperate. 

Vara, pe terasa, atmosfera era incinsa de sunetul taragotului lui Luta Iovita, primul taragotist roman si unul dintre cei mai renumiti lautari ai Banatului. Toata lumea stia cum oprise Luta lupta in timpul razboiului cantand la taragot si cum cantase el cu-atat dor cantecele romanesti de fusese aplaudat inclusiv de trupele inamice. Muzica lui inflacara inimile si ropote de aplauze inroseau palmele audientei. Numeroase personalitati ale vremii au servit masa in acest local: George Enescu, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga si Liviu Rebreanu. Astazi, localul este reabilitat si restituit locuitorilor pentru activitati culturale. Dar istoria lui inca trezeste nostalgii si rememoreaza amintiri care nu vor sa paleasca in patina timpului. Deci nu avem carederea nici de a uita, nici de a tacea. caci trebuie transmise mai departe.

Materialul este inspirat din emisiunile“Restituiri istorice” avandu-l ca invitat pe istoricul Liviu Groza.