Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

Ploaia de cuvinte - Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupr

vineri, 21 martie 2014

Asterne-te drum catre Debrecen - Ungaria

Ieri iar ne-am sculat cu noaptea-n cap si am plecat in Ungaria. Am batut ceva cale pana la Debrecen, orasul fiind situat intr-un comitat greu de pronuntat, Hajdu-Bihar, aflat la o distanta mult mai mica de Oradea decat de noi. Al meu m-a cam bombanit o vreme, ca am facut ca popicul 2 ore jumatate numai dusul! Mi-a si zis: daca m-ai carat pana aici atata amar de drum, puteai sa rezervi camera la hotel si sa ne intoarcem maine! Ei na, parca am merge la Budapesta! Pentru asa un oras mic, n-ai ce face mai mult decat o zi! Deja avem experienta! Dar daca I-a iesit porumbelul din gura, habar n-are ce-i coc! Dupa Paste, fac rezervare pentru un weekend la Budapesta!

Debrecen-ul este al doilea mare oras al tarii dupa Budapesta, cam la fel de mare ca si Timisoara; exista pe harta tarii de 750 de ani, in Evul Mediu facand parte din Regatul Ungariei , ca mai apoi sa treaca in Principatul Transilvaniei. In timpul ocupatiei habsburgice a trecut inapoi in Ungaria, acolo unde ii este locul. Noi am ajuns dimineata devreme, daca mai scadem inca o ora dupa ceasul lor, pot sa spun ca  am ajuns cand ungurii isi beau cafeaua in pijamale si se chinuiau sa se dezmorteasca. Am parcat masina relativ in centrul orasului. Ca si Timisoara, marea majoritate a obiectivelor turistice se afla in centrul orasului, construit tot dupa principiile habsburgice, in forma circulara. Orasul asta are staif, se vede de la o posta ca este un centru cultural si stiintific important. Trebuie mentionat faptul ca este denumit si “Roma calvinista” pentru ca, dupa trecerea la noua credinta in sec 16, orasul a devenit centrul calvinismului. 
Cel mai popular loc este Marea Biserica Reformata, situata cumva intre Piata Kossuth si Piata Calvin, cea mai mare biserica protestanta din tara, considerata simbolul orasului. Ca sa fiu sincera, au mai multe simboluri, dar asta ar fi unul dintre cele oficiale!
Biserica asta mare construita in stil neoclasic si vopsita pe dinafara in crem, este imensa si dateaza din sec 16. Taxa de intrare este cam mare pentru un interior destul de auster. 
Interiorul este tot alb si destul de “sarac” in decoratiuni crestine, specifice ortodoxismului si catolicismului. Altarul urias ce mai salveaza aparentele intr-o mare de banci frumos randuite!  Probabil ca austeritatea aceasta tine de doctrina calvina. Stiti voi, religia care crede in predestinare, insufland credinta ca Dumnezeu hotaraste soarta omului la nastere si, indiferent ce ar face acesta, soarta isi urmeaza cursul prestabilit. 
Lacasul are doua turnuri inalte, iar curajosul care urca pana in varful unuia dintre ele are sansa sa faca niste poze spectaculoase ale orasului vazut de sus. 




Nu deaprte de ea, in Piata Kalvin, se afla Colegiul Reformat Calvinist infiintat in 1568 ca scoala in limba latina pentru calugarii dominicani, prin urmare pe cine sa mai socheze faptul ca o treime din populatia Ungariei este protestanta? Astfel cred ca am spus destul despre rolul bisericii acesteia in viata locuitorilor orasului.
Daca aveti ragaz, merita sa intrati sa vedeti acest centru de cultura si in interior. Eu m-am bucurat de privelistea unei imense biblioteci.
Sala era goala cand noi am intrat, astfel incat m-am bucurat de cadre si de atmosfera in tihna deplina.
In stanga acestei biserici ne-am impiedicat de o piramida care facilita accesul vizual spre zidurile vechi ale cetatii, frumos conservate de catre autoritati, fara sa le treaca prin cap sa le stramute in alta parte. 


Dupa ce am lasat in spate biserica am dat peste statuia revolutionarului Kossuth. In prima poza, daca priviti cu atentie, jos pe caldaram se afla un alt simbol al orasului, mai exact stema lui asezata strategic in fata grupului statuar.
Urmeaza Teatrul Csokonai de pe strada Kossuth, o cladire asbolut superba in stil mauro-bizantin, construit dupa planurile arhitectului Szakalnitzky Antal. Pe fatada principala se afla statuile lui Petofi Csokonai, Vorosmarty, Kolcsey, Kazinczy si Kisfaludy Karoly. Sala de spectacole ar avea o capacitate de 600 de locuri, nu stim sigur, n-am vazut-o! Intrarea este flacata de cele doua statui ale personalitatilor teatrale locale: directorul companiei de teatru, Teri Arpad, si regizorul, Horvath Arpad, ambii trecuti in lumea spiritelor.
Orasul trebuie descoperit la pas, altfel habar nu ai ce pierzi. Tot alergand de colo-colo, la un moment dat am ramas cu gura cascata! Indiscutabil, acest loc este preferatul meu in acest oras!
Dupa toti matinalii care roiau in jurul ei ai crede ca nu sunt singura care am aceasta parere! Priviti si voi!
Centrul este transformat intr-o mare piata pietonala in mijlocul careia troneaza o superba fantana din ceramica!!!



Are un diametru de 20 de metri si se zice ca ar fi cea mai mare fantana ceramica de pe batranul continent. 
Am vizitat apoi Mica Biserica Reformata (Reformatus Kistemplom) din Piata Revesz, cu un turn medieval de un alb imaculat si veche de peste 400 de ani. Inainte, locuitorii orasului ii spuneau “biserica trunchiata”. 
Inauntru o mica orga, cateva obiecte de cult, mobilier simplu si uzat. Sincera sa fiu, dupa ce vezi interiorul bisericilor lor, parca iti revizuiesti oarecum atitudinea fata de Dumnezeu si asteptarile fata de oameni!
Am trecut pe langa Colegiul Tehnic de Chimie si al Mediului.
A urmat la rand Muzeul Deri din piata cu acelasi nume, renumit pentru cele 3 picturi ale lui Mihaly Munkacsy, cunoscute sub numele de “trilogia”: “Hristos dupa Pilat”, “Calvary” si “Ecce Homo”. 
Insa muzeul are multe atractii: galerii de arta, colectii de arme din perioada hunilor, celebrul arc al lui Attila din anii 400 – 450 e.n., expozitii cu roci si pasari vii, sarcofage si mumii egiptene, costumele razboinicilor mongoli din perioada lui Gingis Han, tesaturi indiene s.a. In fata muzeului pot fi admirate cele 4 statui de mari dimensiuni realizate de sculptorul maghiar Ferenc Medgyessy si care au primit marele premiu Grand Prix la expozitia internationale de la Paris din anul 1937.  
Am vizitat in ritm alert Muzeul Comemorativ Ferenc Medgyessy, unul dintre cei mai renumiti pictori ai Ungariei care a imortalizat frumusetea Marii Campii Ungare. Nu am mai intrat in Muzeul Literaturii si Muzeul Comemorativ al pictorului Laszlo Hollo. Am vrut sa vedem cat mai multe obiective turistice si unele chiar le-am vizitat pe-ndelete:
 Catedrala Sf Ana de pe strada Szent Anna la nr 15, 


Casa Tanner – un atelier manufacturier important al orasului, 
Primaria Veche

cladirea centrala a Universitatii,



am admirat cladirile care dateaza din sec 19 de pe strada principala (Piac) unde, probabil, au locuit aristocratii, frumos conservate si atent renovate, spatiile verzi care dau o alta perspectiva orasului. 
Trebuie sa recunosc faptul ca si arhitectura moderna merita admirata: Centrul de conventii Kolcsey de pe strada Hunyade care se intinde pe 13.000mp fiind cel mai mare centru de conferinte din estul tarii si un adevarat bastion regional de cultura si turism, 

Centrul de arta MODEM, hotelul Lycium, mall-ul , 
Arena Ice unul dintre cele mai moderne patinoare din tara si unicul acoperit, 

Aquaticum  - centrul de terapie si bai situat pe strada Nagyerdei Park si multe altele. In oras sunt foarte multe alte cladiri frumoase:
Consiliul judetean,
Hotel Divinus
cladiri neidentificate, 
 statui superbe, 




restaurante cochete. Am inteles ca orasul gazduieste cateva festivaluri renumite: Festivalul international coral Bela Bartok, Carnavalul florilor, Festivalul Campus, Corsoul Civic, Zilele jazzului,  Festivalul Primaverii, Festivalul de Toamna – ultimile doua promovand artistii unguri in special, indiferent de registrul lor muzical: jazz, clasica sau usoara, alaturandu-li-se proiectii de filme, expozitii de arte virtuale, spectacole de dans si teatru. Sa nu uitam celebrele festivaluri culinare: Zilele curcanului, Festivalul vinului, Duminica specialitatilor din peste sau Targul de Craciun. Debrecen-ul, desi asemanator in multe privinte cu Timisoara, este, totusi, atat de diferit! Aici au sustinut concerte nume mari ale muzicii internationale: Jean Michel Jarre, Lenny Kravitz, Iron Maiden, George Duke si Branford Marsalis. Nu am mai intrat in Marea Padure care se intinde pe 1082 ha si cuprinde Padurile Erdospusztak (pusta cu paduri) de la marginea orasului, pusta Hortobagy, padurea Guti si lacul Vekeri. La fel cum nu am intrat in Gradina Botanica din spatele Universitatii, renumita pentru cele 2500 de cactusi din 3000 de specii cunoscute si cu cele peste 170 de specii de plante aduse de pe 4 continente si Gradina Zoologica unde sunt gazduite peste 1400 de animale. Ele se afla pe strada Ady Endre 1. 



In schimb am nimerit fara sa vrem intr-un cimitir despre care am crezut ca este muzeu! Ce sa zic? Am avut si astazi o aroganta! J 
Mai trebuie sa spun ca am cumparat celebra turta dulce din aluat “tokni” de Debrecen, un aluat preparat dupa tehnici stravechi si considerat a fi cel mai vechi dintre toate. Turta dulce este renumita atat pentru gustul ei, cat si prin maniera in care este decorata. Desi initial era rotunda, astazi se vinde si sub alte forme: inimioara, husar sau papusa.  
La final am intrat in Complexul Comercial Forum, unde sunt reunite peste 120 de magazine, cafenele, fast-food-uri si alte cele.  Aici am alergat ca nebuna, am vrut sa vad tot, sa nu imi scape nimic. Al meu era mort de oboseala!!! Si disperat ca nu ma mai saturam de umblat, tot imi amintea ca mai avem vreo 3 ore de condus pana acasa. Drept consolare, ne-am oprit la restaurantul de langa padurea Debrecen unde am avut placuta surpriza sa gasim meniu inclusiv in limba romana! HELLO! Se aude pe la Bucuresti? Meniu in limba romana! Generos rau meniul si tentant pentru gurmanzi: specialitati din carne de sura de stepa, supa de peste din balti bio de la Hortobagy, slambuc, supa din spata de porc, placinte umplute cu carne ca la Hortobagy, celebrii carnatii de Debrece  s.a. Chelnerul a tinut sa ne spuna si o gluma in care un roman aflat in vacanta la Borsec, se intalneste cu un ungur din Debrecen. Romanul se lauda cu frumusetile zonei, cu muntii acoperiti de brazi inalti si solul bogat in zacaminte, cu privighetorile care canta in ceas de seara… la care ungurul il intreaba: bine, bine, dar carnatii trebuie adusi de la Debrecen, asa-i?

Cum sa ii spun ca eu nu mananc mezeluri? Carnati sa fie, de la Debrecen! 
Se mai cere spus ceva! Unele poze nu mi-au reusit, motiv pentru care am imprumutat altele de pe net. Ca sa va conving sa mergeti acolo unde merita! La Debrecen!