Mantova - cel mai romantic din lume? (Italia partea a 4-a)

Am traservat creste acoperite de ceata si am urcat pe poteci de munte strajuite de-o parte de pereti stancosi, iar in cealalta se casca haul! Al meu ma indemna: admira si tu peisajul! In stanga era piatra, in dreapta, neantul. O clipa de neatentia ar fi fost suficienta sa ne transforme in atomi! Am mers bucati de drum cu ochii inchisi! Pana am ajuns in zone in care case razlete erau agatate pe coasta muntelui, suspendate cu fundatia in aer, cu masini parcate pe-o palma de pamant. Chiar in varful muntelui se afla o superba statiune montana. Piata de pe platou era toata imbracata in folii de nailon, ascunzand bureti pretiosi si imbujorate fructe de padure. Ploua cu galeata. La poale, era cald. 

Mantova este cel mai romantic oras din lume, asezat la confluenta raurilor Po si Mincio. El este inconjurat de lacuri unite intre ele prin poduri. Numele i se trage de la zeul Manthus. In Evul Mediu, orasul facea parte din domeniul Contesei Mathilda de Canossa, apoi a devenit un oras liber pana cand a intrat sub influenta familiei Gonzaga, perioada in care urbea a inflorit din punct de vedere economic, artistic, politic si cultural. Timp de 4 secole renumiti artisti  si scriitori au locuit si creat in Mantova: arhitectul renascentist Leon Battista Alberti si pictorii Brunelleschi, Albertini, Mantegna, Giulio Romano, Pisanello. Locuitorii din acea perioada ii spuneau “orasul lui Gonzaga”. Dar o data ce a intrat sub influenta austriaca, in 1707, Mantova si-a pierdut independenta politica pana a fost anexat din nou Republicii Italia. Astazi, localnici il numesc “mica Venetie”, iar eu spun ca este o bijuterie! Vazuta de sus, Mantova  pare o peninsula inconjurata de lacurile formate de raul Mincio. Orasul se intinde de-a lungul unui teren mlastinos, brazdat de numeroase canale. Centrul istoric este o bijuterie! El este marcat de trei piete: Piazza Sordello, Piazza Broletto si Piazza delle Erbe, fiecare flancate de superbe cladiri medievale si alei pietruite si strazi cu arcade. 

Dantelaria de arcade iti conduce pasii catre Palazzo Ducale si 

Palazzo Te, doua dintre cele mai renumite palate ale Italiei.  Palatul Ducal , situat in Piazza Sordello, reprezinta atractia orasului, un edificiu vast construit incepand din sec 14 si finalizat cateva secole mai tarziu.  La vremea respectiva a fost cel mai mare palat din Europa. In 1630, cand a fost cucerit de catre habsburgi, acestia au strans 20.000 de opere de arta stranse din 500 de camere si le-au incarcat in 80 de carute. Alti 1000 de servitori au insotit convoiul catre Viena. Camerele au fost organizate in stil vagon, ca intr-un mare muzeu, unele imense, altele mici, toate decorate cu fresce rafinate, unele fiind semnate de catre Pisanello. Cea mai frumoasa camera este Camera degli Sposi (camera sotilor) unde se oficiau casatoriile. Aici Mantegna a realizat o portretizare lirica a familiei Gonzaga. 

In Piazza Sordello, pe langa Palatul Ducal, merita vizitate Palatul Castiglione, Casa Episcopala si impunatorul Castel fortificat cu cele 4 turnuri, Sf Gheorghe. Decorarea interiorul a cazut in sarcina lui Mantegna si trebuie sa recunosc faptul ca a facut o treaba excelenta. In apropierea castelului se afla Piata Virgiliu si statuia poetului realizata de catre sculptorul Luca Beltrami.  Daca va uitati cu atentie, veti descoperi straduta d’Arco unde se poate vizita Palatul d’Arco, construit in 1784 in stil neo-clasic, si care a apartinut familiei contilor din Trento. Palazzo Te, situat in parcul de la capatul orasului vechi, cam la 20 de minute de mers pe jos din centrul istoric, a fost conceput ca un fel de loc al placerilor si a indeplinit rolul de  resedinta de vara a familiei, fiind decorat de catre Giulio Romano. Sala di Psiche releva fresce cu tematica erotica in care nimfe si satiri sunt reprezentati in ipostaze languroase. Gurile rele spun ca Frederico Gonzaga ar fi dorit ca pictorul sa ilustreze pasiunea pentru amanta lui, Isabella Boschtti. Constructia in forma patrata cuprinde in partea interioara o gradina unde se organizau odinioara petreceri si receptii de catre membrii familiei Gonzaga. Alt obiectiv ce nu trebuie ratat este Castello San Giorgio, construit in anul 1395. 

In interiorul lui se afla “cea mai frumoasa camera din lume”, mai exact Camera Pictata, in mijlocul careia se afla un “trompe l’oeil” (fereastra catre cer).  Piazza della Erbe se mandreste cu doua frumoase edificii: biserica Sant Andrea (un edificiu impresionant datand din sec 15 si proiectata de Leon Battista Alberti) si Rotonda di San Lorenzo (biserica in stil romanic, cu o logie superba). Piazza della Erbe reprezinta km 0 si se evidentiaza prin portalurile brun-roscate si galben-ambra. Aici sunt concentrate multe obiective turistice: Palazzo Podesta, Rotonda di San Lorenzo, Palace of Reason, Palazzo Broletto, Clock Tower, Palazzo Castiglione, Palazzo della Regione, The Bishops House. Palatul Ratiunii, fondat in anul 1250, se evidentiaza prin ferestrele cu arcade sustinute de stalpii din marmura. Aici a functionat Inalta Curte de Justitie. 

Turnul cu Ceas, construit de Luca Fancelli are intr-o nisa statuia Madonei. Rotonda St Laurentiu , bisericuta romanesca ce a fost construita la sfarsitul sec 11, a fost ridicata din ordinul Contesei Mathilda de Canossa. Noi ne-am cazat intr-un superb hotel, situat in afara orasului istoric. A trebuit sa venim in centru cu autobuzul. Cand am urcat, am cerut doua bilete, iar soferul, vesel, ne-a intrebat de unde suntem. I-am raspuns bucurosi, iar el, zambind, ne-a zis: “astazi este ziua voastra norocoasa, nu platiti nimic la dus”. La intoarcere am nimerit un sofer nebun care a condus cu o viteza de ne-a aruncat din scaune tot drumul. Parca era in competitiile de Formula 1. La cate peripetii avusesem pana atunci, ce mai conta inca una? 

In Mantua se desfasura Festivalul de Literatura. Sute de standuri de carte, zeci de scriitori  invitati din toata lumea, sute de corturi montate pentru lectura si interviuri. Cozi interminabile de tineri, adulti si batrani avizi de cultura isi asteptau randul in tacere la sesiunile de autografe si la vanzarea de carti. Oare cand isi intoarce Romania iar fata catre cultura adevarata? Al meu se intreba daca n-o fi si Cartarescu pe acolo. In zorii urmatoarei zile ne-am trezit, dupa o noapte de rasfat, si-am pornit mai departe!